duminică, 19 mai 2013

Banchet

     Da, banchet, nu agapa, B-A-N-C-H-E-T, ca noi si asa suntem "mai de la tara". Asta e prima problema a elevilor de clasa a-8-a, incepand cu luna martie. Ce invatat? Ce teze? Ce examen? Petrecere maaa!
     Daca esti baiat, scapi ieftin si usor...daca esti fata, se complica lucrurile (ca intotdeauna). Fiecare tipa vrea sa dea pe spate lumea cu rochia ei perfecta, maiestoasa, pomposa, asdfghjkl...si ar fi crima daca ar avea doua aceeasi tinuta. Mich e oarecum multumita de rochia ei...nu e ca si cum as muri sa o port, dar nici rau nu ma simt in ea. Asa, deci am umblat prin oras vreo 4 ore ca sa o gasesc. Prima chestie probata a fost de un albastru inchis, si de o lungime de ma lua ameteala. Al doilea magazin la care am fost...mai bine imi bagam un bat in ochi. Pur si simplu am intrat, ma holbam si eu la marfa, iar vanzatoarea, (dat bitch...X_X) nu tu "Buna ziua!" (desi salutasem cand am intrat), nu tu "Cu ce va pot ajuta?". Gata, m-a si insfacat: "Da' uite ca la tenu' tau alb merge asta...da' la ochii tai albastrii se potriveste cealalta...ce conteaza ca esti mica de intaltime? Mai ia o rochie lunga pana in pamant si taci!" si tot asa -de precizat ca respectiva nu folosea cel mai amabil ton/comportament-. M-am trezit in brate cu sapte modele, fara a-mi fi exprimat dorinta de a proba/cumpara ceva, urmand dialogul:
     V: La ce rochii am, sigur nu pleci fara sa cumperi cel putin una!
     M: Pai si daca nu-mi place cum se aseaza pe mine?
     V: E, nu mai face mofturi. Eu te asigur ca o sa-ti placa.
     M: Pai si daca nu cumpar nici una?
     V: Inseamna ca ti-ai batut joc de mine, si puteai sa-mi spui de la inceput ca ai venit doar sa probezi...ia ca nu-ti mai caut nimic. Probeaza-le pe alea!
     In momentul acela, m-am oprit din drumul spre cabina, m-am intors spre femeie cu o fata de burn in hell, i-am pus toate rochiile in pe fotoliu si am spus raspicat: "Ia ca nu mai probez nici una!". Bineinteles ca am primit la epitete cat sa-mi ajunga doua luni. Si de aici, am pornit mai departe cu nervi. Mi se stricase ziua si nu mai aveam ce sa fac...ii ziceam mamei in continuu sa mergem acasa, pentru ca nu mai aveam starea de spirit potrivita, si cu atitudinea asta, erau slabe sanse sa mai gasesc ceva. Dupa o ora, probez o rochie de lungime medie, care cred ca trece putin peste genunchi, cu un umar gol, cu un trandafir micut pe celalalt si cu un fel de banta cu pietricele imediat de sub piept. Mda, parea draguta, si dupa spusele vanzatoarei, imi venea bine. Dar nu prea imi placea culoarea...rozul pal nu ma defineste. Asa ca am continuat cautarile. Am colindat tot orasul, iar oboseala isi spunea cuvantul...si mai multi nervi. In zapaceala mea, m-am intors la rochia roz pal, si cand am reintrat in magazin, am vazut, culmea, la intrare, acelasi model pe...turcoaz. Cam asta e rochia lu' Mich.
     Urmatorul pas: pantofii. Aici apar discutii. Toata lumea ne-a sfatuit sa alegem ceva cu un toc potrivit, ca dupa doua ore, sa nu dantuim in cracii goi. De ce am face asta, cand ne-am putea suna parintii si sa ii rugam din tot sufletelu' nostru sa ne aduca niste balerini de schimb? Mihaelo, inarmeaza-te din nou cu rabdare, ca mar e nevoie ai! Mi se pusese pata pe niste panofi cu un toc micut, in combinatie cu negru si turcoaz. Dar sa ma incapa? Pe mine? Neah! Doar trei perechi de genul, in tot orasul, in trei puncte total opuse, dintre care doua marimea 38, una marimea 36...pe bune ma? Ce-aveti cu 37'le? Ca sa nu o mai lungesc, duminica trecuta am gasit niste sandale smechere, negre, cu bretele, platforma si toc de 10 cm. Partea buna: tocul nu e cui, e putin mai gros, ceea ce-mi da mai multa stabilitate. Incurajari foarte mari din partea colegei de banca: "Du-te maaa, cu tu o sa cazi pe alea". Deci Miruno, daca voi cadea, tu iti iei bataie, ca ai cobit ca o cobitoare ce esti!
     De gentuta nu-mi fac probleme, am pe-acasa sase modele din care sa aleg. Nici nu vreau sa ma gandesc la coafor si la machiaj, deja a inceput sa ma enerveze toata chestia asta.  Banchetul o sa fie la un restaurant dragut, dar sper sa nu ne aseze in sala mica, unde peste 150 de persoane nu ar avea destul loc sa se desfasoare. Plus ca s-a propus ca acolo, la inceput, sa facem un fel de parada modei. 
     Ce bine sa fii tip in momente de genu'. Niste nadragi si o camasa...simple and classy as hell.



2 comentarii:

  1. Am ras la faza cu cobitul de am trezit toata casa. Bravo.
    Mare nebunie asta cu banchetul, epica faza cu vanzatoarea - pe care nu mi-ai spus-o. Tu macar ai gasit pantofi :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Rochia mea de banchet a fost roșie ca template-ul tău, și lungă de măturam cu ea pe jos. Corset și fustă. Classy as hell. AND goth-like. Și pantofi negri, simpli. Good luck!

    RăspundețiȘtergere