miercuri, 22 mai 2013

Maybe it's a...ghost?

     Poate m-am inselat eu si chiar am imaginatia la fel de bogata ca atunci cand eram un copil inocent. Poate ca toate lucrurile astea au fost doar o coincidenta. Poate ca mintea mea stresata, obosita si hranita cu Supernatural le-a inventat. Poate...poate ca e o fantomita?
     Cert e ca amintirea acestor intamplari imi da de gandit. Va mai amintiti de simplul pahar Erlenmeyer care isi facea de cap pe masa din laboratorul de chimie? Mda, acela a fost  doar inceputul. Saptamana trecuta eram prin sufragerie, tolanita pe canapea si ma uitam la televizor, cand se schimba brusc canalul. Am crezut ca ma asezasem cu fundu' pe telecomanda, dar ea era cam la 4 metri de mine, pe masa.  Whatever, ma decisesem sa ignor incidentul. Peste doua nopti, in jurul orei 23:30, eram pe intuneric cu laptop-ul pe burta, in pat, si vad cum o lumina se aprinde...dintr-o floare! Adica, ma rog, printre frunzele unei flori. Nu era foarte puternica, iar dupa cateva secunde s-a stins. Primul meu gand a fost ca ochii imi jucau feste. Cand lumina a palpait a doua oara, am sarit din pat si am aprins becu'. Apoi m-am uitat pe geam sa vad daca era ceva de afara...dar in cazul asta, nu s-ar fi aprins doar floarea. Probabil ca exagerez lucrurile, cum fac mereu si, cum am mai zis, poate sunt doar niste coincidente. 
     Si ca sa inchei cu o funny story, astazi Blq a desenat pe spatele  unui scaun pentagrama aia pe care o face Sam, iar noi am si inceput cu ritualul: "Exorcizamus te, omnis immundus spiritus, omnis satanica potestas, omnis incursio infernalis..." si chiar atunci se indrepta cu mare viteza spre bancile noastre...diriginta. Hilar. Radem noi ce radem, si pana la urma terminam de spus toata poezia. Imediat dupa finalizare, au inceput sa se intample chestii ciudate. (curiosii o pot accesa pe Chucky pentru detalii.)
       Hai pa! 



     Si ca tot n-am mai pus o melodie de ceva timp...:
                                       
                                               

duminică, 19 mai 2013

Banchet

     Da, banchet, nu agapa, B-A-N-C-H-E-T, ca noi si asa suntem "mai de la tara". Asta e prima problema a elevilor de clasa a-8-a, incepand cu luna martie. Ce invatat? Ce teze? Ce examen? Petrecere maaa!
     Daca esti baiat, scapi ieftin si usor...daca esti fata, se complica lucrurile (ca intotdeauna). Fiecare tipa vrea sa dea pe spate lumea cu rochia ei perfecta, maiestoasa, pomposa, asdfghjkl...si ar fi crima daca ar avea doua aceeasi tinuta. Mich e oarecum multumita de rochia ei...nu e ca si cum as muri sa o port, dar nici rau nu ma simt in ea. Asa, deci am umblat prin oras vreo 4 ore ca sa o gasesc. Prima chestie probata a fost de un albastru inchis, si de o lungime de ma lua ameteala. Al doilea magazin la care am fost...mai bine imi bagam un bat in ochi. Pur si simplu am intrat, ma holbam si eu la marfa, iar vanzatoarea, (dat bitch...X_X) nu tu "Buna ziua!" (desi salutasem cand am intrat), nu tu "Cu ce va pot ajuta?". Gata, m-a si insfacat: "Da' uite ca la tenu' tau alb merge asta...da' la ochii tai albastrii se potriveste cealalta...ce conteaza ca esti mica de intaltime? Mai ia o rochie lunga pana in pamant si taci!" si tot asa -de precizat ca respectiva nu folosea cel mai amabil ton/comportament-. M-am trezit in brate cu sapte modele, fara a-mi fi exprimat dorinta de a proba/cumpara ceva, urmand dialogul:
     V: La ce rochii am, sigur nu pleci fara sa cumperi cel putin una!
     M: Pai si daca nu-mi place cum se aseaza pe mine?
     V: E, nu mai face mofturi. Eu te asigur ca o sa-ti placa.
     M: Pai si daca nu cumpar nici una?
     V: Inseamna ca ti-ai batut joc de mine, si puteai sa-mi spui de la inceput ca ai venit doar sa probezi...ia ca nu-ti mai caut nimic. Probeaza-le pe alea!
     In momentul acela, m-am oprit din drumul spre cabina, m-am intors spre femeie cu o fata de burn in hell, i-am pus toate rochiile in pe fotoliu si am spus raspicat: "Ia ca nu mai probez nici una!". Bineinteles ca am primit la epitete cat sa-mi ajunga doua luni. Si de aici, am pornit mai departe cu nervi. Mi se stricase ziua si nu mai aveam ce sa fac...ii ziceam mamei in continuu sa mergem acasa, pentru ca nu mai aveam starea de spirit potrivita, si cu atitudinea asta, erau slabe sanse sa mai gasesc ceva. Dupa o ora, probez o rochie de lungime medie, care cred ca trece putin peste genunchi, cu un umar gol, cu un trandafir micut pe celalalt si cu un fel de banta cu pietricele imediat de sub piept. Mda, parea draguta, si dupa spusele vanzatoarei, imi venea bine. Dar nu prea imi placea culoarea...rozul pal nu ma defineste. Asa ca am continuat cautarile. Am colindat tot orasul, iar oboseala isi spunea cuvantul...si mai multi nervi. In zapaceala mea, m-am intors la rochia roz pal, si cand am reintrat in magazin, am vazut, culmea, la intrare, acelasi model pe...turcoaz. Cam asta e rochia lu' Mich.
     Urmatorul pas: pantofii. Aici apar discutii. Toata lumea ne-a sfatuit sa alegem ceva cu un toc potrivit, ca dupa doua ore, sa nu dantuim in cracii goi. De ce am face asta, cand ne-am putea suna parintii si sa ii rugam din tot sufletelu' nostru sa ne aduca niste balerini de schimb? Mihaelo, inarmeaza-te din nou cu rabdare, ca mar e nevoie ai! Mi se pusese pata pe niste panofi cu un toc micut, in combinatie cu negru si turcoaz. Dar sa ma incapa? Pe mine? Neah! Doar trei perechi de genul, in tot orasul, in trei puncte total opuse, dintre care doua marimea 38, una marimea 36...pe bune ma? Ce-aveti cu 37'le? Ca sa nu o mai lungesc, duminica trecuta am gasit niste sandale smechere, negre, cu bretele, platforma si toc de 10 cm. Partea buna: tocul nu e cui, e putin mai gros, ceea ce-mi da mai multa stabilitate. Incurajari foarte mari din partea colegei de banca: "Du-te maaa, cu tu o sa cazi pe alea". Deci Miruno, daca voi cadea, tu iti iei bataie, ca ai cobit ca o cobitoare ce esti!
     De gentuta nu-mi fac probleme, am pe-acasa sase modele din care sa aleg. Nici nu vreau sa ma gandesc la coafor si la machiaj, deja a inceput sa ma enerveze toata chestia asta.  Banchetul o sa fie la un restaurant dragut, dar sper sa nu ne aseze in sala mica, unde peste 150 de persoane nu ar avea destul loc sa se desfasoare. Plus ca s-a propus ca acolo, la inceput, sa facem un fel de parada modei. 
     Ce bine sa fii tip in momente de genu'. Niste nadragi si o camasa...simple and classy as hell.



sâmbătă, 18 mai 2013

I'm so ugly, but that's ok 'cause so are you

     Nu luati personal faza cu titlul. Aveam nevoie sa completez rubrica, asa ca am ales un vers din Lithium pentru ca da, this song makes me feel damn good.
     Saptamana asta a fost oribila...si inca este, intrucat si AZI trebuie sa merg la scoala. Adica, macar sa-mi zica direct, sa-mi fac bagaju' si sa ma mut intr-unul dintre tufisurile scolii. Revenind, saptamana asta a fost oribila deoarece:
  • Luni am fost de servici pe scoala si nu a fost atat de relaxant pe cat am crezut. Mai ceva ca la puscarie. Trebuie sa inregistrezi fiecare persoana care calca pe holul cancelariei, notand intr-un registru numele, seria de buletin, scopul vizitei, ora. Plus ca in pauza este un haos total, si trebuie sa alergi ca disperata dintr-un capat in altul. Cand am ajuns acasa, eram obosita ca dupa o saptamana intreaga.
  • A inceput perioada tezelor. Am dat startul joi, cu romana: pe sase numere, fiecare cu norocul lui, subiectele fiind distribuite la intamplare, dar nu existau doi oameni cat de cat apropiati care aveau aceleasi exercitii. Teza a fost un model de test ca pentru examen, iar eu speram ca la prima compunere sa-mi pice argumentare ca textul e pastel/ basm / nuvela, etc. Dar nu, a trebuit sa comentez semnificatia unei poezii de Bacovia si la sfarsit, sa descriu un peisaj marin.
  • Cum am mai spus, trebuie sa merg si azi, sambata, la scoala.
  • Am fost de servici si pe clasa, si cum Chucky m-a lasat balta, am fost singura certata pentru gunoaiele de sub bancile colegilor. Adica wtf, daca lor le place sa traiasca in jeg, lasa-i asa, oricum femeia de servici e platita cu un scop. 
     Cel putin, zilele astea sunt cam singura pe acasa. Mama avea dreptate: am nevoie de mai mult somn. In ultimul an, ora mea medie de stingere, in timpul scolii, era doisprezece. Pana zilele trecute, cand am cedat, si m-am dus in pat de la zece jumatate, dormind cam zece ore pe noapte. 
     In noaptea asta fac maraton la serial. Trebuie sa termin primul sezon! Si cum iar a venit vorba de Supernatural, let's say something more: pe 16 mai a fost sfarsitul sezonului opt, iar majoritatea fanilor erau gen Destiel! Destiel! Destiel!, pentru ca se anuntase ca episodul 23 va cutremura tumblr-ul. Dar nu s-a intamplat Destiel, "doar" o ploaie cu ingeri. So, acum doua zile, pe tabla din clasa, sub data, scria: "No Destiel...yet!", iar cativa dintre colegi au fost intrigati de mesajul necunoscut. La care o tipa: "Nu va mai chinuiti ma sa intelegeti, o fi scris X ceva in tiganeasca."  Si da-i si razi cu Googga pana se suna.
    Cam atat pentru azi...sper sa postez ceva si maine. :)





vineri, 10 mai 2013

Back

     Era si cazul sa mai dau pe aici. Incep cu ce ma incanta cel mai tare: luni sunt de servici pe scoala, asa ca voi avea un weekend prelungit...YEAAAH! So, ce a mai facut Mich?
    Duminica, de Paste, am fost cateva ore la tara, la bunici. Mare fericire, pentru ca am gasit o pajiste intreaga cu papadii. Jumatate de ora am tot suflat si am incercat  sa fac poze din alea artistice, dar la talentul meu, n-au iesit...Toate bune si frumoase, ne-am mai gasit cu 6 cunostinte din familion pe care nu le mai vazusem de ceva vreme. Din pacate, gasca s-a spart cand s-a raspindit vestea de moartea unei vecine. Cam nasol sa mori de Paste. FFFFFFFUUUUUU,  mai aveam ceva de zis, dar a intrat live o ganganie din aia mare, cu multi craci, lungi , zburatoare...iar acum nu o gasesc sa o omor. I'm gonna die




      Marti a inceput scoala, iar evenimentele nu s-au lasat asteptate. Mergem noi in laboratoru' de chimie, urmand sa facem experimente cu saruri. Pe masa era si un pahar erlenmeyr...de precizat ca banca nu era inclinata, perfect uscata si neteda. La un moment dat, acest pahar a inceput sa se miste brusc si dintr-o data, nesilit de nimeni. Daca a vazut ca prea ne binoclam, s-a oprit...dar dupa cinci secunde si-a reluat activitatea. M-a mancat pe mine in fund sa pun mana pe el si sa-l opresc definitiv. Ca atare, nu am mai fost atat de atenta la reactii.



      
     Mich, in germana, conform unui dictionar online gasit la repezeala, ar insemna "pe mine"/ "ma". Atat i-a trebuit lui Chuck ca sa scoata niste replici de tot hazul (btw, I've killed that damn insect) gen : Joaca-te cu mine, Pe Mine!  Hei, tu esti Pe Mine?  Ba, vezi ca a venit profu', Pe Mine!  
     La tv, puteti urmari Romanii au Talent...cum nu prea m-am uitat la semfinale, am zis sa nu ma uit finala, si acum imi pare putin rau. Dar o vad in reluare maine, ca si asa n-am nimic de facut decat sa lenevesc.
     Si, sa nu uitam sa uram un calduros "Bun venit!" noii mele obsesii: Supernatural/ Dean Winchester/ Jensen Ackles. O sa fac un colaj cu gif-uri candva. Momentan sunt la sezonul 1, episodul 18 si deja cred ca este un serial fain.
     Data viitoare cand voi posta, o sa scriu de o problema des intalnita de elevii de-a 8-a. Nu, nu examenul, ci banchetul. De la chestii generale, pana la ce se planifica pentru clasa mea. See ya'!



     

duminică, 5 mai 2013

Sarbatori fericite!

     'Na seara! Practic e 5 mai, Pastele. As putea sa dau copy-paste la mesaje pompoase cu lumina din suflet, alea alea...Dar n-o s-o fac! Sunt Mich, asa ca pasteti fericiti, pretenasi! Toata lumea ar trebui sa-si gaseasca linistea interioara, macar in perioada asta.
     Ca sa fiu sincera, nu simt nimic special. Si aceasta stare e de ceva timp. Toate sarbatorile de genul aveau o mai mare...nu gasesc cuvantul...le asteptam cu mult mai mult entuziasm cand eram mica.
     Am fost si eu la biserica si la cimitir... atmosfera a fost smechera. Era asa liniste, vantul abia adia.
     In mod normal nu as scrie la ora asta, dar am dormit o ora dupa-amiaza, ceea ce se intampla o data la trei ani, si vara-mea are asa un mod insuportabil de a sforai, ca nici macar nu reactioneaza la zgaltaielile mele insistente.
     That's all. Paste fericit! (I mean it)