Am dat si eu o mica fuga, "doar 5 zile", pana la mare cu vara-mea si familia ei, fiind una dintre cele mai epice decizii: cat timp eu stateam sa ma prajesc la soare, cei din orasu' meu (si cam din toata tara) se plangeau de ploi, frig &co. Toti ma intrebau daca e zi de plaja, eu nu stiam cum sa deschid mai repede umbrela (ma refer la aia mare, sexy, infipta in nisip).
Nu prea ma dau in vant sa merg la mare, pentru ca trebuie sa-mi infrunt unul dintre cele mai mari complexe ale mele. Cu toate astea, la cati oameni amarati, bolnavi, cu handicapuri am vazut pe plaja, a inceput sa ma doara in fund de complexul meu, multumita si recunoscatoare ca sunt sanatoasa. Dar fara sa-mi dau seama, am inceput sa ma gandesc la viata acestor oameni, la cat de puternici pot fi, ascunzandu-si intreaga durere in umbra fugara a unui zambet. Apoi m-am intrebat: "De ce ei?" Nu e deloc corect, mai ales cand te nasti cu probleme...practic, nu ai facut nimic ca sa meriti asta. Indreptandu-ma spre categoria *Idontwanttoliveonthisplanetanymore*, nu-mi pot da seama de ce unii tampiti (altfel nu poti sa-i numesti) rad de aceste handicapuri, sau de aceste defecte, fara sa se gandeasca macar ca si ei ar fi putut fi in aceeasi situatie, poate si mai rau. Si cam asa am filozofat eu ,ceva timp, pe acest subiect.
Uneori, viata mai e si dreapta. Nu in exces, dar cand se intampla...*epic win*. In ultima zi
la mare, am dat de un figurant d'asta, care se ocupa cu sezlongurile, da' numai de munca nu-i ardea lui. Cu atitudinea de om important, care se vrea a fi "jmech3r", a facut totul in sictir (ce-mi place cum suna cuvantul): a adus saltele cat mai lent posibil, facand si o observatie ca de ce am mai intins cearsaf...pai poate mie imi place sa ma tavalesc in nisip ca un porc, probleme? Plus ca m-am rugat de el un sfert de ora sa ne deschida umbrela, fara vreun rezultat. Acum, in comparatie cu altii pe care 'i-a servit' , cu noi s-a purtat cat de cat onorabil. Dar pana la urma, cineva a chemat politia si i-au facut ceva panarama tipului, facandu-si si patronu' aparitia. Adica, macar fii ca lumea, ca doar tu ai ales job-ul asta. Mare o sa-mi fie mirarea daca ala nu o sa primeasca un scuipat intre ochi.
Abia m-am intors -acum doua zile- ca mi-am si aranjat noua camera cu tot ce trebuie. Mai am sa-mi duc biroul, toalele, si chestiile care tin de scoala. Plus ca am inceput sa cersesc postere. Nu prea vreau sa inceapa liceul, ca parca tot mai bine e in vacanta. Doar printre straini...ce bine suna. Asta pana cand m-oi vedea singura cuc, intr-un colt al holului, cu castile date la maxim. Momentan astept sa primesc cel mai mic semn ca sa-mi ridic uniforma si implicit, sa-ncep cautarea de camasi care merg cu sacoul. Dar mai sunt doua saptamani...un timp relativ scurt, in care ma intreb cum va fi in necunoscut, cum ma va schimba primul an de liceu. Ca sa inchei paragrafu', pot spune ca vara asta a fost cea mai neproductiva perioada din toata vietisoara mea.
Deoarece a venit toamna, toata lumea pe facebook posteaza staturi prin care-si regreta vara, spera ca luna septembrie sa fie buna cu ei, anunta sosirea noului anotimp, scriu agasati ca au si ei un amarat de calendar ca sa-si dea seama etc. Eu m-am gandit sa incep intr-un mod clasic, si anume prin Greed Day, celebra melodie Wake Me Up When September Ends. O fi un cliche, da' nu-mi pasa. Cantecul este dedicat domnului Armstrong (Armstrong o fi la americani un nume de familie cum e la noi Manascurta?), tatal lui Billie, trecand in nefiinta pe 1 septembrie.
Summer has come and passed
The innocent can never last
wake me up when September ends
like my father's come to pass
seven years has gone so fast
wake me up when September ends
here comes the rain again
falling from the stars
drenched in my pain again
becoming who we are
as my memory rests
but never forgets what I lost
wake me up when September ends
summer has come and passed
the innocent can never last
wake me up when September ends
ring out the bells again
like we did when spring began
wake me up when September ends
here comes the rain again
falling from the stars
drenched in my pain again
becoming who we are
as my memory rests
but never forgets what I lost
wake me up when September ends
Summer has come and passed
The innocent can never last
wake me up when September ends
like my father's come to pass
twenty years has gone so fast
wake me up when September ends
wake me up when September ends
wake me up when September ends
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu