duminică, 16 martie 2014

Oleaca de melancolie + funny stuff

Ok, deci nu degeaba se zice ca luni nici iarba nu creste. La inceputul saptamanii asteia am rabufnit oarecum, in ideea ca la ultima ora  am fost cu fundu-n sus: aveam o stare naspa si voiam sa pocnesc pe oricine intra in vorba cu mine. Bonus, imi mai venea si sa plang. Mda, deci cam asa ma manifest cand sunt obosita/stresata (stiu ca suna a cliché, si ca sa citez pe cineva, "Alta scuza mai buna nu ai gasit?", dar asta-i adevarul). Nu stiu...uneori simt ca o sa cedez cam urat si-o sa se duca dracu' tot ce-am facut pana acum. Cred ca m-am schimbat oarecum, si asta ma doare. Stii acel moment aiurea cand faci o analiza a propriei persoane si descoperi ca nu prea mai seamana cu cea pe care o stiai tu? Mda, si eu...



Am mai mentionat ca eu sunt genul de persoana care iubeste soarele? Nu neaparat lumina (pentru ca daca e prea multa, ochiul la care am fost operata incepe sa lacrimeze mult...Doamne, ce rablagita sunt). Adica, atunci cand e innorat afara, cand e ceru' ala gri si naspa ma simt lipsita de energie. Sii, martea asta, dupa lunea intunericului, numa' bine ca a dat soarele si parca toate problemele s-au risipit: am inceput sa ma simt imediat mai bine, yay! Mda, deci practic asta-i legatura pe care o fac sa trec la chestiile funny. 

Luni, 3 martie. A doua pauza. 15:30. Schimb de martisoare. In weekend-uri, mi-am facut un obicei de a iesi dimineata prin oras sa ma plimb. Singura. Ma relaxeaza si ma ajuta sa-mi pun ordine in ganduri, mai ales ca programul din timpul saptamanii nu este foarte lejer. Asa, si in sambata respectiva m-am dus glont spre cortul cu martisoare de pe platou. Ba mai mult, am primit si un martisor moca dat de primarie (oi avea fata de miloaga?!) Cred ca am stat o ora ca sa aleg 26 de chestii care cica ar trebui sa reprezinte urarea din partea mea pentru o primavara fericita si alea alea. Bineinteles, trebuia sa-mi iau si eu ceva...mai pe stilul meu. Dar nu am gasit nimic cu cranii, cu rock, asa ca m-am dat batuta si m-am intors acasa cu punguta dupa mine si cu un mic cadou pentru vara-mea. Revenind la a doua pauza: pupicuri, imbratisari si rasete peste tot. La un moment dat, un tip vine la mine si imi da intr-o pungulita o bratara in spiritul primaverii, alba-rosie, cu doua buburuze. Normal ca i-am multumit si l-am rugat sa-mi prinda chestia de mana. Ca nu i-a facut un nod ca lumea si s-a desprins dupa 5 minute, asta-i partea a doua. Ajung acasa, d-abia ma schimb, si vara-mea intra val-vartej in camera: 
A: Sii, ciue martisoare primisi? Mi le-arati si mie? Normal ca mi le-arati si mie, cum sa nu mi le-arati?!
M: Vezi ca sunt in punga din ghiozdan.
A: Mda, chestii-trestii...mda, bratari...mda, brose...Huh, ce?! Uuuu, de la cine ai primit bratara asta cu cranii?
M: Ce bratara cu cranii visezi maa, ca-s buburuze toata ziua!
A: Ba, glumesti?!
Smulg obiectul discutiei din mana ei si constat ca...erau intr-adevar cranii. Vazandu-mi expresia de pe fata, vara-mea incepe sa rada si, in sfarsit, pleaca. Am ramas singura si nu am avut cum sa nu-mi zic "Ba Mihaelo, da' tu chiar esti proasta?" Cum mama naibii de-am crezut ca erau buburuze...FUCKING BUBURUZE, CUM?  Primul imbold pe care l-am avut a fost sa pun mana pe telefon, sa-l sun pe tip, sa-mi cer scuze ca sunt proasta, si sa-i multumesc din nou pentru bratara. Dar, pur si simplu, mi-a fost jena sa mai recunosc. Aplauze, va rog...Mda, apoi toata seara si pana m-am culcat m-am gandit la cat de aiurita sunt si la cat de mult o fi cautat saracu' baiat un martisor cu cranii pentru mine, ca in final sa zic ca...errr, buburuze.



Joia asta. Ora 15:40. Sport. Proba la capra. Fml. Nu am sarit capra in viata mea, dintr-un motiv foarte simplu: nu pot. Nu e ca si cum la scoala nu am fi exersat deloc. Intr-o joi am fost invoita cu olimpiada, intr-o joi am facut doar bataia, in a treia joi am avut "probleme tehnice" si am stat pe banca...si a patra ora, whooop, there it is, proba. YAY! Ba, cand am noroc, am! Profu' e un tip asa de treaba! Nu m-a obligat sa fac nimic din ce n-am vrut si a avut rabdare cu mine. Pana la urma, mi-am facut curaj si am sarit. Bineinteles ca am ramas blocata, cracanata pe capra. Imi pare rau pentru colegii care au vazut asta, cred ca au ramas oripilati...Ca si cum n-ar fi fost deja naspa, cand m-am "deblocat", sutienul mi s-a desfacut in spate. Cum aveam si bretelele lasate in jos de umar, a inceput sa alunece usor, iar eu eram ceva de gen "O NU, O NU, O NU!!!" Am prins-o rapid pe o fata de mana si am fugit cu ea pana la baie. 

Mda, tocmai ce-am bagat de seama ca folosesc prea des "mda" As mai fi vrut sa mai scriu ceva, dar mai am niste chestii de facut pentru maine, asa ca o sa inchei aici. Ca sa ma revansez, iata un gif cu o muratura uriasa.
See ya!




2 comentarii: