joi, 29 noiembrie 2012

Childhood

   Stau si afisez un zambet nostalgic de fiecare data cand sunt purtata de gand ,iar  Mich este doar un prichindel inocent de 5 anisori. Viata era atat de frumoasa, tocmai pentru ca nu o cunoscusem. As vrea sa ma intorc in timp si sa-mi spun: "Don't grow up, it's a trap!". De ce imi doream sa cresc? Ca sa primesc responsabilitati  peste responsabilitati? Ca sa parasesc lumea sincera a copiilor si sa aterizez intr-una cu oameni falsi?
   NU! Nu sunt pregatita sa ma maturizez. Le multumesc Ioanei si Mirunei care mi-au dat posibilitatea de a gusta, din nou, din euforia copilariei. Rezultatul? O sclipire in ochi si o "adevarata opera de arta".



2 comentarii:

  1. Mi-a dat o lacrima :)) Uite ca si tu poti fi sentimentala.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mich, mi se pare mie sau tu n-ai butonas de urmarire?

    RăspundețiȘtergere