Pur si simplu nu stiu ce se intampla cu mine. In ultima vreme nu ma mai recunosc...mereu "am o stare naspa" -am innebunit-o pe Googga cu raspunsul asta- atat psihic cat si fizic. Durerile de cap sunt la ordinea zilei, iar uneori ma ia cu ameteala. Sunt atat de obosita si atat de sictirita de tot ce ma inconjoara, incat atunci cand ajung seara acasa abia astept sa ma bag in pat, sa adorm si sa uit timp de 5 ore si jumatate ca exist. Moralul meu e la pamant si mi se pare ca unii ma ignora, sau atunci cand se dau in vorba cu mine o fac doar pentru a ma scoate din sarite... in final se ajunge sa spun chestii rautacioase, pe care de obicei nu le-as zice si pe care le regret mai tarziu. Mda, ma enervez din cele mai marunte chestii si ma calmez (partial) doar dupa ce plang :de asta am ajuns sa plang cam in fiecare zi, avand o placere sadica in a nu-mi sterge lacrimile, lasandu-le sa se prelinga usor pe obraji, pana se usuca singure...iar atunci cand mai e cineva in camera, pur si simplu stau cu spatele si imi musc buza, ca nu cumva sa scap vreun sunet care sa ma tradeze. La scoala nu am lasat niciodata, sau mai bine spus am incercat sa ascund cat mai mult starea in care ma aflu, pentru ca nu imi place sa ma victimizez...chiar nu am nevoie de mila si de compasiune, desi uneori mi-ar prinde bine o imbratisare care sa-mi taie respiratia. Pe final, sa va linistesc: nu am intentii sinucigase ca majoritatea adolescentilor deprimati si nici nu m-am taiat vreodata pentru a ma simti mai bine. Sunt constienta ca trec printr-o perioada mai ciudata, dar sper totusi sa-mi revin rapid. Don't judge me...
See ya!







































