New -not that new- obsession: Meme-Götze

Asa, daca nu era evident din postarea anterioara, noua mea obsesie, care nu mai e asa noua, este Götze. Cum necum, am ajuns sa fac meme-uri cu el, pentru ca moaca lui chiar ma inspira si pentru ca Nigga imi tot trimitea meme-urile facute de ea pe diverse teme si mi-am zis si eu why da fuq not Mich. Eu cand ma 'obsedez', apai ma 'obsedez' bine de tot, incat vizitez zilnic conturi de tweeter, pagini de facebook, poze pe instagram and so on. Uneori ma intreb daca in viata anterioara n-am fost un stalker da' din ala naspa de se lasa cu rapiri. Anyway, nu am chef s-o mai lungesc...*ahem,ahem*...iata capodoperele:

Meme-ul asta imi e asa de folositor in unele situatii :)) Plus ca ma face mereu sa rad.

Asta e cu maaare dededicatie pentru Blq.

Asta e cadoul de la Googga pentru mine. Da Googga, m-ai atins la corazon cu asta <3

Asta ar trebui sa o pun pe peretele din fata biroului drept motivatie suprema.

Momentul ala cand stii ca ai ceva bun in frigider si cand te intorci in casa glont spre bucatarie..surpriza, s-a mancat!

Meme-ul asta l-am facut cu gandul la Buli (pretenii stiu de ciue huehuehue)

 Ce? N-am voie sa visez? :'(

Cred ca asta mi-a iesit cel mai naspa pana acum dar nu-i bai, e cu Götze :3

UPDATE 31.07: OMFG OMFG OMFG!!! Nu stiu daca v-am spus, dar eu mi-am facut weheartit special pentru Götze, dupa ce epuizasem imaginile de pe tumblr. And guess what? Mi-am facut colectie pentru meme-urile astea aseara dupa ce postasem pe blog, si la poza cu "Who ate all the nutella"...1509 followeri, and I was like "Wuuuuuuuuuuuuut". Amu' nu stiu daca e mult, putin, dar pe tumblr la o chestie facuta de mine ajunsesem la maxim 5 notificari :))

With the birds I'll share this lonely view and...

Desi e vacanta, nu am mai scris de multicel. *Deschid paranteza* : Doaamne, mi-am amintit de fosta diriginta, femeia aia avea o chestie cu diminutivele. Venea in clasa in pauza, ca probabil altceva mai bun n-avea de facut si ne tot facea complimente: "Aaa, uitati-va la voi, sunteti cam uraţei, unde va e uniforma?" "Mai, tu de ce ti-ai pus snuru' ala rosu in par? Parca ai fi o ţigancusa." Sau cand era vorba de banchet, la sedinta a zis ceva gen "Nu vreau sa dau socoteala pe leuţ.", moment in care eu nu stiam unde sa ma mai ascund ca sa pot rade in voie, iar Chuck imi tot dadea coate sa termin ca ma fac de ras. *Inchid paranteza*

Asa, la multi, multi ani tata. Fericire, sanatate&co. Dar probabil cand o sa postez eu chestia asta va trece mult de ora 12 si nu o sa mai fie ziua ta. Meh, whateva. Imi place asa mult gif-ul asta ca imi vine sa iau in brate laptopul doar ca sa-i dau o imbratisare catelusului.

Ce am de gand sa mai postez pe blog? Pai am gasit jurnalul lecturilor din clasa a IX-a (parca zici c-ar fi trecut ani de-atunci, si cand colo abia o luna de cand s-a terminat) asa ca o sa scriu niste chestii de acolo aici, in speranta ca va ajuta niste puradei-boboci.

Eu nu sunt microbista. Dar cand Germania ajunge in semifinale, da, atunci sunt cel mai infocat fan al fotbalului. Ma uit si eu din An in Paste la meci, si atunci se intampla minunea a opta a lumii: Germania-Brazilia 7:1. Wut wut. Ai de capu' meu 4 goluri in gen unu dupa altu? Din semifinala l-am remarcat pe Neuer. Ma rog, dupa, bineinteles ca duminica, iar strigam prin casa "Heil Deutschland!" Am stat pana pe la 2 jumate, sa vad tot meciul si comentarii legate de el. Surd sa fii sa nu fi auzit ca Germania e noua campioana, 1-0. Ma rog, ceea ce mi-a atras atentia in finala...nu mai spun cat de mult m-am ofticat la bara aia data de nemti sau cat de mult strangeam telecomanda in mana cand Messi se apropia de poarta. Dar Neuer ziceai ca era pe droguri, omul ala se fataia peste tot, era in stare sa se arunce in tenesii jucatorilor ca sa fie sigur ca prinde mingea). Revenind la ideea principala, in minutul 88 se face schimbul intre Klose si Gotze. Mmmm, Gotze. Din momentul ala am stat cu ochii doar pe el siii, ca sa vezi, a inscris in minutul 113. Marea buba a fost lovitura libera a lu' Messi in ultimele faze ale meciului, dar bine ca a ratat cu gratie. Si de duminica trecuta, tot postez chestii pe tumblr cu Gotze, dand conturul astfel unei noi obsesii. Pai si se putea? Intamplarea, subliniez...intamplarea face ca in seara asta sa dau de un tip care seamana izbitor de mult cu Mario. Zici ca-i fra-su geaman de mult pierdut. Din pacate si ala e luat. Nu mai stiu cine avea vorba asta: "Ma, tipii buni sunt de 2 categorii: intr-o relatie sau gay". Deci da...

#desen #filme #tumblr #vise

Desen:

Nu am mai postat de ceva vreme un desen de-al meu, asa ca iata unul recent. Oricum, vara asta mi-am propus sa mai schitez cate ceva, toate pe o tema sadica, pentru ca motive. Inspiratia e inselatoare totusi, asa ca ma pot trezi ca desenez un unicorn pe un curcubeu la capatul caruia se afla Jensen. 

Filme:

Sunt hotarata sa vad cat mai multe filme pana incep clasa a 10a. Si poate sa reincep Supernatural. Ma rog, acum vreau sa vizionez comedii romantice, pentru ca aparent asta reprezinta placerea mea vinovata pe care nu o ascund. Nu uit nici de filmele horror, chill. Astfel, de cand a inceput vara, am vazut Excision (mindfuck si weird si wut) si The first time. Asta mi s-a parut atat de dragut, foaaarte amuzant pe alocuri, dar si siropos, numai bun pentru foreveralone-ul din mine. M-as mai uita de n'spe mii de ori la el. L-am vazut aseara pe la 1 noaptea din plictiseala. Actorul principal ii ala de joaca in Teen Wolf, Dylan O'brien. Interesant tip, n-am ce zice. Desi n-are ochi verzi, tot imi place cum arata. Aaa, si cred ca mai are si voce jmen -nu ma refer la cantat, ci la modul cum vorbeste. Daca mai stiti comedii romantice ce merita vizionate, spuneti-mi, nu fiti zgarciti...

Tumblr

In ultimul timp m-am interesat mai mult de tumblr, in ideea ca l-am schimbat din temelii. Alt fundal, am adaugat in sfarsit un playlist, alta descriere, alta denumire etc. Postarile au ramas aceleasi. Dau reblog la cele mai diverse chestii. Depinde de ce filme vad, ce meldoii ascult sau de cum ma simt in ziua aia. Daca aveti chef sa-l vedeti, dati un click aici.

Vise

Nu stiu daca ar trebui sa-mi fac griji, dar in ultimele nopti visez doar chestii legate de moarte. Iar lucrurile sunt ciudate rau. Imi amintesc ca in unul din vise omoram oameni prin simplul fapt ca faceam silueta lor din hartie, le agatam prin copaci (actiunea se petrecea intr-o padure care parea o combinatie intre cea tropicala si cea de savana) si cand ma plictiseam le taiam gatu' cu foarfeca. In acel moment, chiar se transformau in cadavre. Nu stiu cum se intamplase, omorasem pe cineva din greseala si incepuse sa ma mustre constiinta si inca rau. M-am trezit fleasca de transpiratie si scancind. Al doilea vis a fost si mai ciudat, pentru ca nu mi-am dat seama daca eu, sau altcineva negocia cu moartea, care cum pe cine sa ia. Brrrrr, Doamne, nu mai vreau vise din astea asa tampite. Totusi, cel mai des -in ultimii 5 ani- mi s-a intamplat sa visez cum sunt pe plaja, sau in apropierea unei ape si sunt inghitita de un tsunami. Cine stie la ce filme de groaza m-oi fi uitat de subcontientul meu isi bate joc de mine.

The road so far...

Asa, o sa incep prin a spune ceva ce m-a marcat acum 5 minute. Minunatii mei vecini is cocalari. Asculta manele si din pacate, pentru cateva zile, sunt nevoita sa le suport deoarece nenorocitele de casti mi s-au bulit. Minunat. Printre "laudele" mele  adresate acestui mirobolant gen muzical, aud "Dusmanii ma dusmanesc". Da, am ras si inca cum. Mergand pe acelasi principiu, presupun ca prietenii ma prietenesc, cainii ma cainesc, broastele ma broscaiesc, tantarii ma tantaresc and so on. Deci asa ceva...foarte fain, n-am ce zice. Nu e de mirare ca printre perlele de la evaluarea nationala a saracilor "puradăi" de-a 8a apar chestii gen: "Titlul este socant si sukar." sau "M-am intalnit inca de pe hol cu Creanga si i-am zis <<tu esti Mare sef,". Ce sa si fac. Poate eu nu am destula #valoare ca sa inteleg anumite lucruri. Aaa, mi-am mai amintit de un cuvant cu #smecheriue dintr-o manea, pe vremea cand ma uitam la Tequila: "buriceala". Fucking buriceala. Deci cuvantu' asta e asa profund, asa plin de intelesuri, atat de ambiguu incat nici nu are definitie in dex. Legenda spuna ca mai-marii intelepti inca se chinuie sa-l descifreze. Si uite cum am ajuns eu sa comentez manele. Atata prostie la un loc cu greu mai gasesti. Mno, vara asta tre' sa iau o manea si s-o comentez de-a fir a par.

Am terminat a 9a. Nu mai sunt bobocel mda hai sa plangem. Parerile despre anul asta sunt vraijste in capatana mea...adica daca iau evenimentele separat, pot spune ca a fost oarecum naspa, dar daca privesc in ansamblu, a fost chiar epic. Nu stiu daca v-am povestit mai amanuntit de prima zi de liceu. M-am simtit asa...probabil ca beata e cuvantul cel mai potrivit. Nu cunosteam pe nimeni, nu stiam unde sa ma duc si ce sa fac. De fel, sunt o persoana exagerat de timida si ma invarteam ca un titirez prin curte dupa noii colegi -sa nu ma pierd in liceu' ala care mi se parea enorm- fara sa suflu o vorba. Am incercat sa leg o conversatie, mi s-a raspund cu un oarecare sictir, iar eu in gand "Pff, am pus-o." Dupe ce s-a golit curtea scolii ,lucrurile s-au mai imbunatatit. Am vorbit cu doi din cei 4 colegi (cu accent pe colegi) pana cand nu am mai vazut nici o miscare in jurul nostru. Cand ne-am dus in clasa, lumea deja isi alesese locu' in banca, iar noi astia intarziatii am prins fix primele banci. Nu cred ca a fost ceva intamplator, din mai multe motive...unul ar fi ca am chiorat si tre' sa-mi pun ochelari. Pe bune, daca stau in a treia banca, deja tre' sa intind gatu' si sa fac ochii cat cepele sa vad ca lumea. In prima saptamana eram euforica. Aveam impresia ca sunt mare si tare, doar pentru faptul ca ajunsesem in sfarsit la liceu. Oh, silly me. De unde stau si pana la liceu sunt vreo 10-13 minute cu autobuzul, asta pentru ca trec fix prin centru. Ma rog, ideea e ca nici nu stiam drumul pana la cladirea aia in care imi dorisem din clasa a 5a sa invat. Tot ce mi s-a spus: "Mamica, te duci la statie, stii unde-i statia, nu?! Asa, si astepti 7-le."  Si cam atat. Doamne, in primul drum cu 7-le m-am binoclat in asa hal pe geam...pe toate geamurile de fapt ca sa nu ratez statia. Cand ma gandesc la toate astea imi vine sa rad. Dar nu stiu de ce, rasul e amar. La scoala nu-mi placea. Nu ma acomodasem cu colegii, ma simteam ciudat in prezenta lor si mi se facea un dor nebun dupa cei din generala. Asa sunt eu, ma deschid mai greu. Dupa o luna si ceva, frica de a ramane singura toti astia 4 ani a disparut si mi-am facut curajul sa socializez mai mult. Profesorii ma speriasera din primele ore, dar pe parcurs am aflat ca toti sunt oameni de treaba, in acelasi timp si severi. Unii chiar foarte amuzanti. Fiind o clasa formata in marea majoritate din fete -25 la numar-, nu s-au mai intamplat atatea nebunii ca in generala. Aproape toate zilele treceau fara showuri, cancanuri (cu accent pe aproape). Mi-am intrat in rutina greu. Am inceput sa ma culc in jur de 1, niciodata mai devreme. Si uneori, desi as fi vrut si eram moarta de oboseala, nu puteam sa adorm. La un moment dat, chiar am vrut sa ma transfer, sa vin inapoi in oraselul meu, dar stiam ca daca le voi spune asta parintilor, situatia va deveni ireversibila. Asa ca am tacut cum fac mereu, si Doamne, bine-a mai fost! Acum nu mai regret decizia luata. Clasa a noua a adus cu sine tot felul de noi sentimente. Incepeam sa ma simt din nou inferioara in tot ceea ce fac, uram ce vedeam cand ma uitam in oglinda, durerile de cap erau la ordinea zilei si, atat pe primul cat si pe al doilea semestru plangeam cam in fiecare seara. Faza cu plansu' la mine ii mai ciudat, adica eu , ca sa ma descarc, sa ma calmez, sa ma detensionez sau cand sunt stresata plang. Altfel nu imi revin. Si asta nu pentru ca la inceputul anului scolar m-am indragostit ca vaca. Pfff, trec dintr-una intr-alta. Dar da... am facut-o asa, in mare fel, cum n-am mai patit niciodata. Presupun ca nu doar tu cresti, ci si intensitatea sentimentelor. Pot spune ca am fost cu capul in nori, chiar foarte mult, dar asta nu m-a afectat deloc la scoala dupa cum se zvoneste. Ma rog, s-a-ntamplat ce s-a-ntamplat si mi-am dat seama ca tipul nu simte nimic pentru mine. Credeam ca imi trecuse, dar a fost gen o raceala care te intoarce cand nu te astepti. Acum sunt vindecata abia partial. Sper ca la sfarsitul verii sa fiu complet "sanatoasa". De fapt, nu ca sper, mi-am impus lucrul asta. Mi s-a mai intamplat de doua ori, cat de greu poa' sa fie si a treia oara? Ajungand la alt capitol, am gasit doua prietene foarte "jmen", Hipster si Nigga. Amuzant e ca toate trei suntem scorpioni. Ma rog, cu Hipster stau si in banca, nu de la inceputul anului ce-i drept, asa s-a nimerit cand s-au mai facut schimbari. Noi astea 3 ne asemanam prin simpatia fata de engleza, 9gag, glume perverse, limbaj pe alocuri colorat. Nigga asculta tot rock, ceea ce e bine, dar amandoua ne enervam foarte repede si din ce am observat anu' asta, si ea are iesiri nervoase cu plans uneori. Hipster, stiu ca citesti asta, sper sa nu pui bot cand ajungi la fraza urmatoare: sfatul meu pentru ea este sa nu mai fie asa posesiva cu minel. Chill femeie ca nu ma fura nimeni. In rest nu prea am ce sa-i reprosez. Un pont pentru viitorii boboci: pasiti in clasa a 9a cu incredere. Chiar daca lucrurile par sa devina din ce in ce mai naspa, la un moment dat o sa-ti revii. Faza e sa nu disperi ca-ti faci nervi ca prostu' singur. Take it easy.

A trecut o saptamana de vacanta. Fuck. Nu am facut nimic productiv...M-am apucat sa tin regim, sa merg la sala in fiecare zi. Cam asa imi umplu dupa-amiezele. Seara vin obosita si ma tavalesc prin pat, la televizor, dar laptopul e baza. Uneori mai si citesc, dar nu ceea ce imi place, pentru ca lecturile pentru la anu' is cam mari si am zis sa incep din vara. In prezent ma delectez cu "Ion". Am citit doar primele trei capitole si sper sa o termin cat mai repede...in ritmu' asta o sa mai dureaza ceva. Zilele trecute am vizionat Excision, un film cat de cat pervers, saadic cu mult sange, mindfuck. Finalul a fost "huh wut wut?". Poate o sa-i fac o recenzie. Poate.

Am realizat ca asa am fost de cand ma stiu. Nu socializez foarte mult si nu prea imi place sa ies pe-afara, desi uneori ma simt singura, ceea ce e un paradox. Probabil, nu stiu, sunt prea complexata de anumite aspecte in ceea ce ma priveste. Nu ma simt bine in locurile aglomerate. Uneori ma intreb daca voi fi in stare sa ies din carapacea mea si sa infrunt lumea. Dar pentru asta trebuie curaj. Iar eu...ei bine...sunt cea mai fricoasa persoana pe care o stiu. Pff, chiar nu imi propusesem sa inchei postarea intr-o nota trista...anumite stari pur si simplu apar nepoftite.

'Cause in your eyes I'd like to stay, stay...

Vreau vacanta :'(

Nu am murit...

Nu am murit...si totusi n-am mai trecut de mult p-aici. Anyway, adevarul e ca nu mai am timp, chef, inspiratie....errrm, ma rog. Ca sa nu rup totusi de tot legatura cu micu' meu blog de aberatii unde scriu te-miri-ce, am zis sa dau o scurta vizita, cu promisiunea ca o sa revin in curand. Pana la grandioasa mea reintoarcere, luati o poza cu COCOSU' PUNK!!!