Stau si afisez un zambet nostalgic de fiecare data cand sunt purtata de gand ,iar Mich este doar un prichindel inocent de 5 anisori. Viata era atat de frumoasa, tocmai pentru ca nu o cunoscusem. As vrea sa ma intorc in timp si sa-mi spun: "Don't grow up, it's a trap!". De ce imi doream sa cresc? Ca sa primesc responsabilitati peste responsabilitati? Ca sa parasesc lumea sincera a copiilor si sa aterizez intr-una cu oameni falsi?
NU! Nu sunt pregatita sa ma maturizez. Le multumesc Ioanei si Mirunei care mi-au dat posibilitatea de a gusta, din nou, din euforia copilariei. Rezultatul? O sclipire in ochi si o "adevarata opera de arta".
